Unitatile lexicale

  Unitatile lexicale, numite si lexeme (engl. token, lexeme)  sunt constructiile elementare ale limbajului ("atomii" acestuia). Acestea sunt simboluri, formate din unul sau mai multe caractere, care au o anumita semnificatie in limbaj. Dupa rolul indeplinit, unitatile lexicale sunt:     Identificatori
        Numele date programelor sau componentelor acestora (clase, variabile, functii etc.) se numesc identificatori. Identificatorii se aleg de catre programator, respectand anumite reguli.
In limbajul C++, identificatorii sunt siruri formate din litere, cifre si caractere de subliniere ('_'), care incep cu o litera. Lungimea identificatorului nu prezinta importanta, insa acesta nu poate contine spatii libere sau alte caractere, decat cele mentionate aici.

Exemple de identificatori valabili:

maria
n2
baloane_rosii
baloane_verzi
 
    Este de preferat ca identificatorii sa aiba nume sugestive, amintim insa ca, pentru calculator, identificatorii nu au nici o alta semnificatie, deci, din acest punct de vedere, toate exemplele de identificatori date aici sunt la fel de bune.

    Cuvinte cheie
        In orice limbaj de programare, exista un set de cuvinte, numite cuvinte cheie, care sunt considerate simboluri sintactice si nu pot fi folosite in program ca identificatori.  De exemplu: for, while, pentru ca acestea sunt nume de instructiuni.

    Literali
        Literalii sunt reprezentarile in fisierele sursa ale valorilor  constante. Exemple de literali:
    - caractere: 'a', 'A', '+', '$', '5';
    - siruri de caractere: "sir de caractere", "abc$79.28#^z";
    - numere intregi: 14726, -25413;
    - numere reale:   12.7389, -0.05673, 2.3075E12, -1.4237E-5;
 
    Separatori
        Separatorul este un caracter care delimiteaza formele sintactice sau le separa intre ele. In limbajul C++  se folosesc urmatorii separatori: spatiul, caracterul CR, sfarsit de linie sau ';'.

    Comentariile
        Comentariile sunt texte care pot fi introduse in programul sursa, dar nu sunt luate in consideratie de compilator si deci nu au efect in timpul executarii programului. Comentariile sunt utile pentru o mai buna intelegere a programului de catre om.
In programele C++, se pot folosi doua feluri de comentarii:
    a) comentarii care se pot extinde pe una sau mai multe linii si au forma
                               /* <comentariu> */
    b) comentarii de sfarsit de linie, care incep cu simbolul // si continua pana la sfarsitul liniei respective, deci au forma
                                // <comentariu>
 

     #include<iostream>

       using namespace std;

     /* functia main este functia principala, cu care
       incepe executarea programului*/
      int main( )
      {
      /* Urmeaza instructiunea prin care se
           afiseaza un text */

        cout<<"Prima noastra aplicatie a reusit!";

       return 0;
      } // sfarsitul functiei main

    Observatie :comentariile sunt absolut necesare pentru intelegerea programului. In acelasi timp, abuzul de comentarii poate sa faca urmarirea acestuia dificila. Este, deci, recomandabil sa se introduca in program toate comentariile necesare pentru o buna intelegere a acestuia, dar nu mai mult.