Acum 100 de ani, România trăia o adevărată dramă. Bucureștiul, care la data de 30 noiembrie fusese atacat, este ocupat pe 6 decembrie. Corpurile armatei româno-ruse fuseseră învinse, iar guvernul se exilase la Iași. Țara noastră trebuia să aleagă: să li se alăture Puterilor Centrale, ceea ce însemna că dacă Germania câștiga războiul, României i se oferea Basarabia; sau să se alăture Antantei, ceea ce ar fi însemnat câștigarea Transilvaniei. România decide să se alieze cu Antanta, și deși este învinsă, în 1918, Transilvania și Basarabia sunt câștigate de țara noastră.
Acest lucru a devenit posibil odată cu atenuarea Păcii de la București, în Iulie 1918. Regina Maria a avut o clipă de deznădejde la aflarea condițiilor de pace. Aceasta a spus:„Aceasta nu e pace, aceasta este ocupație străină, e moarte în viață, e sugrumare. Nu pot să mai rabd. Mi se rupe inima. Simt că mă pierd, simt că mă cufund în întuneric ca o ființă din care s-ar fi scurs prea mult sânge. Nimeni nu mă ajută, nimeni nu mă poate ajuta. Mă scufund. Toată puterea și energia, mândria și vitejia sunt nefolositoare față de răul ce se face țării mele. Nu sunt făcută să fiu roabă, nici să îngenunchiez”.
Nici Regele Ferdinand I nu se dă bătut. Aceste decide să nu semneze actul înfrângerii, în ciuda presiunilor aplicate de germani. Acesta le arată poporului român că nu va ceda, și că lupta nu a luat încă sfârșit. Și astfel ajungem la cea mai mare victorie din istoria poporului român: Unirea Regatului României cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. Doar 20% din România era urbană acum 100 de ani, în timp ce acum a crescut până la 50%. De asemenea, populația a crescut exponențial, de la 7,7 milioane la 23 milioane, incluzând și românii plecați peste hotare pentru a-și atinge visele.